05:28. Somnul ma evita. E din cauza zilei mele lenese sau a nebuniei mele, nu stiu. Somnul ma evita si tot ce pot sa fac, tot la ce pot sa ma gandesc este sa-mi imaginez nucleul nebuniei mele.
Inainte nu traiam. Sufletul care-mi pastra corpul nu era al meu. Eu m-am nascut in momentul in care am cunoscut arta. Ea facu aerul sa mi se roteasca in plamani, sangele in vene, sensul in intreaga mea viata. Eu imi traiam existenta fara sa ma cunosc, fara sa-mi gasesc capacitatea de a vedea acea existenta. Culorile copilariei mele s-au schimbat de atunci. Eu sunt alta, cineva care n-am mai fost pana acum.
Astazi, ma privesc ca intr-o oglinda. In ochii mei gasesc toata frumusetea tacuta. Milioane de ani care se scurg in mine insumi, care imi chinuie degetele, pielea, pupilele care se dilata parca pentru a cuprinde toata arta lumii, toata frumusetea. Aceasta frumusete pe care o descopar ma imbolnaveste. Eu devin boala. E o boala mortala caci singurul leac care ar infrange-o sunt eu. Eu sunt propriul meu ucigas.
Admir toata aceasta frumusete si o doresc chiar mai mult decat un barbat isi doreste femeia, viata. Este vorba de o dorinta aproape carnala, ca primele instincte umane de a poseda, de a atinge, de a se scufunda in parfumul hipnotic. Doresc arta precum salbaticii ce-si cauta dumnzeul in mijlocul existentei lor, la nebunie. Precum primii oameni care creeaza lumea pentru a o domina, a o cuceri. Aceasta e arta pentru mine. Ea face parte din natura-mi si ea ma va distruge. Faptul de a fi, a exista.
Arta poate representa o maniera de viata sau viata insasi. Piramidele, Exekias sau Vitruve; da Vinci, Raffaello sau Mozart; simfonia a 9-a de Beethoven, Nasterea lui Venus sau misterele lumii orientale, toate sunt fragmente ale unui tablou enorm. Tot acest miracol isi are locul in spiritul uman. Ori, omul e cel care da nastere a ceea ce numim noi frumusete universala. Omul, care reflecta universul.
V-ati gandit vreodata ca adevarata frumusete nu e decat sufletul gol? V-ati imaginat vreodata un spirit de o asa complexitate, o complexitate incomensurabila? Un spirit factotum , mai presus de imaginar si real. Acest spirit nu e decat arta pura, mult mai profunda decat cea materiala, mereu imortala.
Aceasta este arta! Frumusete intacta, ansamblu de un tot. Iar eu.. eu o doresc.