Se spune ca cel mai drag loc din lume este acolo unde ti e sufletul. Si se mai spune ca acolo unde ti e sufletul e acasa iar acasa este acolo unde e El.
Se spune ca El e cel care ti apare in fata ochilor de indata ce sunt rostite literele acestea doua legate intre ele. Si cand se intampla isi pierde din anonimat si capătă in schimb o forma abia sesizabila. El-ul acesta, asemeni unei sculpturi, obține o forma pe masura ce i sunt șlefuite marginile, îndepărtate surplusurile si curățați ochii. Pe El, se spune, il vei recunoaste dupa ochi.
El are nume iar numele sau se traduce întotdeauna prin ceva cald si linistit apoi agitat si fierbinte deopotrivă. El e ziua ta întreagă, ploioasă, posomorâtă, tristă. El e mirosul de primăvară ce ti va gâdila nările in fiecare dimineață de duminică. Cu El duminică va fi in fiecare dimineață.
Cel pe care il iubești si cel de care ești îndrăgostită este unul si același El pentru ca sufletul tau e plin si n ar mai ști sa poarte si altceva afara de firea-i. Il iubești cand il privești cum doarme si te îndrăgostești iar si iar cu fiecare privire.
El e cel care te iubește pe podeaua rece a casei tale, al carui parfum ramane îmbibat in pietrele ei ca si cum trupul sau, mirosul trupului sau ar fi însăși piatra. Se spune ca omul sfințește locul iar El ti l transformă într un veritabil altar unde singurul Dumnezeu esti tu.
Rareori El are explicație logică, dar in lipsa aceasta de adevar universal valabil si sta toata ființa sa pentru ca El prinde forma si culoare doar sub atingerea degetelor tale, exista doar sub rasuflarea ta.
Daca El este totul si mai ales, daca tot ce te înconjoară este El atunci esti o femeie fericită. De cand e lumea aceasta bătrână, femeia e femeie atunci cand are un cuib, iar cuibul nu i apartine dacă e gol.
Si atunci, ma întreb, carui loc apartinem noi, orfelinele, femeile care si construiesc singure duminicile, casele cărora stau imbibate doar in parfum de femeie, propriul parfum de femeie…? Noi ce suflet avem si unde e acasă?
« Acasa » pentru noi nu e determinat de un El ci de propria noastra identitate. Puterea unei astfel de femei e concentrată in firea ei, independenta de orice alt fenomen exterior. Chiar si acum, cand scriu, cuvintele suna atat de nefericite incat as scoate un urlet, dacă nu mi ar sta nodul legat la gat. Dar, orfelina fiind, va promit, nu e fericire mai mare decat conștiința propriei materii. Sa ti apartii tie însuți reprezintă acea apartenență, adevărată, supremă.
Iar in serile in care toate prietenele tale se pierd in îmbrățișări de faptura bărbătească, scufundă-ți trupul într un amestec de apa si uleiuri parfumate, alină ti simțurile cu un vin bun si o muzică potrivită sufletului si te vei simți completă până în vârful degetelor. Pentru ca acasă, draga mea, este acolo unde ești tu.
le blog d'une fille. 