Ce e iubirea?

Nu stiu sa spun ce e iubirea. De fapt, incep sa ma indoiesc ca exista undeva, sub o oarecare forma, oarecare cuvant. Am uneori senzatia ca e o traire utopica, o definitie pe care o folosesc oamenii pentru a-si explica egoismul, instinctele, dorintele, obsesivitatea chiar si nebunia in cele din urma. Iubirea apare acum ca un canon grecesc care traseaza cu exactitate proportionalitatea, dar si grecii au admis in cele din urma ca filosofia lor nu e decat iluzie, utopie. Ca politica care pe hartie se bazeaza pe niste ideologii precise iar in realitate lucrurile scapa de sub control, sau sunt menite sa scape… Iubirea nu e altceva decat politica. Facem iubire ca si cum am semna acorduri. Traim iubire total contrar acordurilor semnate. 

Nu stiu ce e iubirea poate pentru ca sunt prea tanara si nu mi-a fost dat sa o taiesc. Stiu emotii, stiu dorinte, stiu maini incalcite in mainile altuia si ochi in ochii altuia, dar daca de fiecare data tot ce numim in acel moment creste in intensitate, e amplificat de mii de ori, de fiecare data mai mult, atunci cum pot spune ca am trait iubire? Iubire care se presupune a fi una pentru o viata intreaga.

Nu stiu ce e iubirea. N-am invatat-o. Insa stiu bine cum e fericirea. Stiu ca un om poate sa-ti umple inima cu prezenta sa. Stiu ca sufletul functioneaza altfel decat vom intelege vreodata. Ca nu e condus de cuvintele noastre lumesti, definitiile noastre comune. Stiu ca durerile ca si fericirile sunt frumoase deopotriva. Stiu ca ambele te definesc, te creeaza. Ca un singur cuvant, parca mereu acelasi, ii e deajuns ca sa se arunce spre capatul prapastiei. Stiu ca prapastia e buna. Am invatat sa ma arunc in ea, dar nu in cautare de iubire, ci de viata. 

Noi, oamenii, vorbim prea mult. Construim prea multe cuvinte, le impartim, le despartim si uitam sa traim. Viata noastra nu pe cuvinte se cladeste. Nu pe definitii si canoane. Viata e ceea ce ti se intampla cand te trezesti dimineata cu parul intre ochi si te gandesti la el. Pur si simplu. Sau tanjesti dupa un pahar cu apa. E viata, e dorinta, e nevoie, e orice. Ce vrei tu, ce vreau eu. Pot sa dau orice cuvant doresc si va fi mereu acelasi lucru. Oare nu va fi mai simplu?

Cutii si Meduze.

N-as indrazni sa-ti cer nimic. Mai mult de atat, n-as primi nimic din tine daca te-ai oferi. Vezi tu, oamenii traiesc fel si fel de chinuri pentru ca cer prea multe, pentru ca asteapta la portile unui suflet ca acela sa-l invite inauntru. Eu nu stau la ale tale.

Am invatat ca dezamagirile dor. Ca sperantele ranesc intrucat rareori au pe ce sa se cladeasca. Ca puntea zidita de la speranta la speranta e din fir de paianjen si vai de cel ce indrazneste s-o treaca. Pe socoteala mea am invatat ca uneori viata se traieste cu ochii strans inchisi. Ca nu tot ce are culoare merita vazut. Ca sunt lucruri ascunse in obscur, ca doar acolo prind forma. Am vazut ce se intampla atunci cand incerci sa aduci putina lumina asupra lor, sa ridici jumatate de pleoapa. Totul dispare ca si cum nu ar fi existat vreodata, fara urma. Unele lucruri nu-si merita realitatea asa ca nu ne ramane decat sa le lasam dincolo de intunericul pleoapelor. Am invatat ca sufletele au culoare si ca daca nu gasesti culoarea potrivita tie, are sa te chinuiasca mai rau ca o rana deschisa. Ori, vezi culoarea sufletului cand ochii ti-s inchisi?  Am invatat ca o muzica buna se asculta doar cu urechile, intr-un intuneric total, ca un tablou se simte cu degetele si ca vederea lui nu are decat sa-i distruga frumusetea. Am invatat ca viata toata merita traita ca niste oribi caci doar asa simti frumusetea liniilor, a formelor. Ca iubirea, ca si frumusetea, se traieste in intuneric. Te-ai intrebat vreodata de ce saruti cu ochii inchisi?

Vai de cel ce indrazneste sa deschida ochii pentru a-si privi iubirea in fata. Acela va fi incarcat de dureri si dezamagiri. E, daca vrei, asemeni Cutiei Pandorei. Atat de frumoasa, doamne, atat de frumoasa si blestemata. Iubirea, traita cu ochii larg deschisi nu se transforma decat in mizerie. Tot ce vezi in jurul tau are doua fete: cea alba si cea neagra. Trebuie sa stii cu ce fata le intorci spre tine. Eh, iubirea are una singura insa doar in intuneric se ascunde transformandu-se in miracol. Odata scoasa la lumina nu face decat sa distruga. Ca o Meduza pe care orice ai face sa n-o privesti in ochi, asa e si iubirea. N-are sa te raneasca atata vreme cat nu-i gasesti fata.

Tie nu indraznesc a-ti cere nimic. Ce-ai avea sa-mi dai? Ochii nu stii sa-i inchizi, suflet nu mai ai de multa vreme.