Am inceput cu versuri. Pentru ca nimic nu suna mai bine ca niste versuri frumos aranjate pe foaie, Prévert si iubirea. Pentru ca oricat de mult as spune ca nu mai cred, e singura credinta ramasa. Cred in iubire. In iubirea cea pe care o canta poetii si iubirea lui Chopin. O simt in orice sunet si o gasesc in orice silaba. Nu mi-as dori sa ma intreb cum ar fi sa traim in lipsa ei. E singurul lucru care ne mai tine in viata, care ne facem sa ne dorim, sa luptam si sa traim. Viata in sine e mult prea seaca. Ce ar putea-o umple mai bine?
Nu cred in oameni, dar mai cred in iubire.
le blog d'une fille. 